1. Principiul de funcționare al celulelor 293T de screening G418
G418 este un antibiotic cu neomicină care interferează cu sinteza proteinelor intracelulare, provocând astfel moartea celulelor. Cu toate acestea, celulele cu gena de rezistență la neomicină pot produce proteine de rezistență pentru a rezista toxicității G418. Prin urmare, într-un mediu de cultură care conține G418, numai celulele cu gena de rezistență la neomicină pot supraviețui și crește.
2. Efectul concentrației G418 asupra celulelor 293T
Efectul concentrației G418 asupra celulelor 293T are mai multe fațete, incluzând creșterea celulară, viabilitatea celulelor, morfologia celulei și rezistența celulei. Efectele specifice ale concentrației G418 asupra celulelor 293T se manifestă în principal în următoarele aspecte:
1. Creșterea celulară: La concentrații mai mici de G418 (cum ar fi 0.25 mg/ml), celulele 293T pot crește normal, densitatea celulară crește treptat și morfologia rămâne bună. Odată cu creșterea concentrației de G418 (cum ar fi 0.5 mg/ml), rata de creștere a celulelor începe să încetinească, iar densitatea celulară crește lent. Când concentrația G418 atinge 1 mg/ml, unele celule încep să moară, iar densitatea celulară scade semnificativ. Continuând să crească concentrația de G418 (cum ar fi 2 mg/ml), moartea celulară este mai gravă și densitatea celulară scade. 2. Viabilitatea celulară: Cu cât concentrația de G418 este mai mare, cu atât viabilitatea celulară este mai mică. La concentrații scăzute de G418 (cum ar fi 0.25 mg/ml), viabilitatea celulei este ridicată, morfologia celulară este plină și colorarea este uniformă. Pe măsură ce concentrația de G418 crește, viabilitatea celulară scade treptat, morfologia celulei devine neregulată, iar colorarea este neuniformă. La concentrații mari de G418 (cum ar fi 2 mg/ml), viabilitatea celulară este scăzută, morfologia celulară este grav deteriorată și colorarea este anormală.
3. Morfologia celulară: Cu cât concentrația de G418 este mai mare, cu atât morfologia celulară este mai neregulată. La concentrații scăzute de G418, morfologia celulei este plină, în formă de fus sau plată. Pe măsură ce concentrația de G418 crește, morfologia celulei devine neregulată, volumul celulei se micșorează, iar marginile celulei sunt neclare. La concentrații mari de G418, morfologia celulei este grav deteriorată, corpul celular este extrem de mic, iar marginile celulei sunt rupte.
4. Rezistența celulelor: Cu cât concentrația de G418 este mai mare, cu atât este mai puternică rezistența celulelor. La concentrații scăzute de G418, celulele sunt mai sensibile la G418 și sunt predispuse la moartea celulelor. Pe măsură ce concentrația de G418 crește, celulele dezvoltă treptat rezistență și crește rata de supraviețuire a celulelor. La concentrații mari de G418, rezistența celulelor atinge apogeul, iar celulele sunt capabile să reziste la toxicitatea concentrațiilor mari de G418.
Prin urmare, pentru celulele 293T, concentrația de screening a G418 este de obicei între 1-2 mg/ml. Această concentrație poate fi ajustată în funcție de cerințele experimentale. În general, cu cât concentrația de screening este mai mare, cu atât efectul de screening este mai bun, dar va provoca și anumite daune celulelor. Prin urmare, atunci când alegeți concentrația de screening, este necesar să se cântărească scopul experimental și toleranța celulară. În funcționarea efectivă, puteți începe cu o concentrație mai mică, cum ar fi 0,5 mg/ml, puteți observa creșterea celulelor și puteți crește treptat concentrația până când găsiți o concentrație de screening adecvată.